6 august 1945

 
   În dimineața zilei de 6 august 1945, un bombardier american supranumit "Enola Gay", cu colonelul Paul Tibbets la mansa, decoleaza in zori din insula Tinian, cu destinatia nord-nord vest, catre Japonia. La bordul sau se afla o incarcatura mortala cu nume prietenos: "baietelul" (Little Boy) , care era de fapt o bomba cu uraniu de 4.400 de kilograme din care 64 kg reprezenta uraniul . Puterea exploziei a fost estimată la aproximativ 15 kilotone de TNT, ucigând aproximativ 140.000 de oameni. 
 
  In acest timp, cei aproape trei sute de mii de locuitori ai Hiroshimei, un orasel localizat in delta insulei Honshu, dormeau linistiti. Nimic nu indica, in zorii acestei zile, ca va fi diferita de cele dinaintea sa. Insa aceasta zi avea sa ramana pentru totdeauna in istorie. Avea sa schimbe, de fapt, istoria omenirii. 
  In aceasta dimineata linistita de august, o singura bomba, lansata dintr-un avion american, a ras de pe fata pamantului un oras, a inceput sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, a dat startul erei atomice , marcand generatii intregi de japonezi si lumea intreaga.
 
 

Alegerea țintei

   Pe 11 mai 1945, o comisie formată din Generalul Farrell, Colonelul Seeman, Capitanul Parson, Maiorul Derry și profesorii Robert Oppenheimer, Stearns, Wilson, Tolman au încearcat stabilirea țintei pentru Little Boy. Au fost menționate șase ținte, acestea au fost:
  Orașul industrial Kyoto, acesta avea o populație de 1.000.000 locuitori. Kyoto mai era și un important centru educațional. Orașul era clasificat ca țintă de tip AA.
  Orașul Hiroshima, dispunea de numeroase depozite de armament, de un port și era și el un centru industrial. Orașul era clasificat ca țintă de tip AA.
  Orașul Yokohama, era un centru industrial, unde se produceau avioane, aparate electrice și combustibili. Orașul era clasificat ca țintă de tip A.
  Kokura Arsenal acesta era unul dintre cele mai mari arsenale din Japonia și era inconjurat de numeroase așezari urbane și industriale. Țintă de tip A.
  Portul Niigata era situat la NV de coasta Honshu. În zonă se regăseau numeroase fabrici și rafinării. Țintă de tip B
  A șasea țintă a reprezentat-o Palatul Emperor
În cele din urmă, pe 2 august a fost ales orașul Hiroshima, deoarece acesta a fost ferit de bombardamentele convenționale pentru a putea fi testată bomba nucleară. Americanii considerau că, pentu a observa mai bine efectele bombei, orașul nu trebuia să prezinte urme ale altor bombardamente
 
 
 

Desfașurarea evenimentelor

 

   La aproximativ 8.15, o ora la care majoritatea locuitorilor Hiroshimei se trezisera si isi incepeau in liniste ziua, "baietelul" a fost lansat deasupra orasului care nu stia ce-l asteapta.  
  "Eram nerabdator sa o fac. Voiam sa fac totul pentru a ingenunchea Japonia. Voiam sa-i omor pe nenorociti. Asta era atitudinea SUA atunci. Sunt convins ca am salvat mai multe vieti decat am luat", a marturisit ulterior colonelul Tibbets.

Dupa lansarea "baietelului", Tibbets a pilotat imediat avionul numit dupa mama sa departe de zona de impact.

 O explozie nemaintalnita a aprins cerul diminetii, cand "baietelul" a cazut pe un camp de parada unde se pregateau militarii japonezi. Enola Gay a fost zguduita de suflul exploziei, desi se afla la o relativa distanta. 
 "Orasul era ascuns de acel nor ingrozitor...fierbea, se umfla ca o ciuperca, teribil si incredibil de inalt", si-a amintit Tibbets cum arata.
   La sol, ceea ce odinioara era un oras ca un stup, vibrand de energie si viata, a devenit instantaneu un oras mort. Ceasul s-a oprit pentru totdeauna la ora 8.16.
 
  Supravietuitorii isi amintesc lumina puternica si un val insuportabil de caldura. Suflul exploziei i-a daramat de pe picioare. Doar cladirile cele mai puternice (putine la numar) nu s-au prabusit atunci.
Mai putin de 10% dintre imobilele din intregul orasului au scapat neatinse. Mici grupuri de interventie s-au format ad hoc, dar aproximativ jumatate din populatia orasului era moarta sau ranita. Imaginile aeriene cu orasul inainte si dupa deflagratie arata adevarata fata a distrugerii.
 
Nenumarate focuri s-au aprins deodata in tot orasul, unindu-se in cele din urma intr-o furtuna de foc care i-a ucis pe cei care nu scapasera in primele minute dupa atac. Autoritatile japoneze n-au stiut ore in sir de infernul care se dezlantuise in oras.

Abia peste 16 ore, dupa ce Statele Unite au confirmat atacul, s-a stiut cu precizie ce s-a abatut asupra Hirosimei. Ajutorul de urgenta a inceput in cele din urma sa ajunga in oras si situatia s-a stabilizat oarecum.

   La cateva zile dupa deflagratie, doctorii au inceput sa vada primele simptome ale iradierii la supravietuitori. Rata mortalitatii a inceput sa creasca, pe masura ce supravietuitorii care pareau ca isi revin cadeau prada acestei noi afectiuni.

Abia dupa trei-patru saptamani, a inceput sa scada numarul mortilor in urma iradierii nucleare. Cei care au trecut si peste perioada de opt saptamani agonizante in care s-a murit pe capete in urma iradierii aveau sa traiasca toata viata sub spectrul cancerului declansat de expunerea la radiatii si, bineinteles, cu efectele psihologice ale acestui atac. Nu se va sti cu certitudine niciodata cati au murit de mana "baietelului". Se stie ca 70.000 de persoane au murit imediat, ca urmare a deflagratiei, caldurii si iradierii.Pana la sfarsitul lui 1945, numarul mortilor s-a ridicat la 100.000. In urmatorii cinci ani, trecuse de 200.000, pe masura ce au inceput sa se instaleze cancerul si alte afectiuni.